- stãnóg
- s. n., pl. stãnoáge
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
stãnóg
Look at other dictionaries:
stănog — STĂNÓG, stănoage, s.n. 1. Barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Ţăruş (cu care se priponeşte calul); pripon. – Din rus., ucr. stanok. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STĂNÓG s. v. pripon, ţăruş.… … Dicționar Român
stană — STÁNĂ, stane, s.f. Bloc, bolovan mare de piatră; p. ext. stâncă. ♢ expr. A rămâne (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stană (de piatră) = a rămâne (sau a sta, a fi etc.) încremenit, nemişcat. [var.: (reg.) stan, stean s.n.] Trimis de gudovan,… … Dicționar Român
poteraş — POTERÁŞ, poteraşi, s.m. Persoană înarmată care făcea parte dintr o poteră. [var.: (reg.) potiráş s.m.] – Poteră + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTERÁŞ s. v. arnăut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
primez — priméz, primézuri şi priméze, s.n. (reg.) 1. perete care desparte două încăperi. 2. îngrăditură, scândură, bârnă, par, drug care desparte un spaţiu în două sau care se pune în grajd între vite, stănog. 3. (în forma: primiez) cartilaj care… … Dicționar Român
stănoagă — STĂNOÁGĂ, stănoage, s.f. (tipogr.) Raft în formă de pupitru pe care se aşază casetele de litere când se culege un text. – Refăcut din stănoage (pl. lui stănog). Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 stănoágă (tipogr.) s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
ştraiban — ştraibán, ştraibáne, s.n. (reg.) stănog (în grajd). Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ştroaifă — ştroáifă, ştroáife, s.f. (reg.) stănog (în grajd). Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ţăruş — ŢĂRÚŞ, ţăruşi, s.m. Par scurt, ascuţit la un capăt, care se înfige în pământ şi care serveşte pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcaţie etc. – et. nec. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
